recrut

română

Etimologie

Din germană Rekrut, rusă рeкрут (rekrut).

Pronunție

  • AFI: /re'krut/


Substantiv


Declinarea substantivului
recrut
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recrut recruți
Articulat recrutul recruții
Genitiv-Dativ recrutului recruților
Vocativ recrutule recruților
  1. tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat.
  2. (fig.) (fam.) persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.