reconciliation

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie reconsiliacion < latină reconciliātiō.

Pronunție

  • AFI: /ˌrɛkənˌsɪliˈeɪʃən/


Substantiv

reconciliation, pl. reconciliations

  1. împăcare, reconciliere, aplanare, conciliere
    He longed for reconciliation with his estranged father, but too many painful memories kept him from making contact again.

Sinonime

  • conciliation, rapprochement

Cuvinte apropiate

  • reconcile
  • reconciliate
  • reconciliatory

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.