recinto

italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din recingere.

Pronunție

  • AFI: /re'ʧinto/


Substantiv

recinto m., recinti pl.

  1. închidere, îngrădire, incintă
  2. țarc; îngrăditură
  3. padoc
  4. gard

Cuvinte derivate

  • recingere
  • recinzione




portugheză

(português)

Etimologie

Din latină re- + cinctus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

recinto m., recintos pl.

  1. loc, așezare
  2. închidere, îngrădire, incintă
  3. țarc; îngrăditură

Cuvinte apropiate

  • ambiente
  • âmbito
  • clausura
  • curral
  • entrada
  • pátio




spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină re- + cinctus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

recinto m., recintos pl.

  1. loc, așezare
  2. închidere, îngrădire, incintă
  3. țarc; îngrăditură

Cuvinte compuse

  • recinto privado
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.