recensământ

română

Etimologie

Din franceză recensement.

Pronunție

  • AFI: /re.ʧen.sə'mɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
recensământ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recensământ recensăminte
Articulat recensământul recensămintele
Genitiv-Dativ recensământului recensămintelor
Vocativ recensământule recensămintelor
  1. operație administrativă care constă în înregistrarea statistică a populației, a animalelor, a vehiculelor etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune dată; catagrafie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.