reîncolți

română

Etimologie

Din re- + a încolți.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.kolˈʦi/


Verb


Conjugarea verbului
reîncolți
Infinitiv a reîncolți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 '
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să reîncolțească
Participiu reîncolțit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a încolți, a germina din nou, a da din nou colț.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.