rablă

română

Etimologie

Din bulgară хръбла (hrăbla) „ceva care este spart, rupt, care are lipsuri etc.”.

Pronunție

  • AFI: /'ra.blə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rablă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rablă rable
Articulat rabla rablele
Genitiv-Dativ rablei rablelor
Vocativ rablă rablelor
  1. (fam. și depr.) lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură.
  2. animal bătrân și slab; gloabă.
  3. om îmbătrânit și sleit de puteri, ramolit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.