răzuș

română

Etimologie

Din a răzui + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /rə'zuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
răzuș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răzuș răzușuri
Articulat răzușul răzușurile
Genitiv-Dativ răzușului răzușurilor
Vocativ răzușule răzușurilor
  1. unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva.
  2. daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn.
  3. unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.