răget

română

Etimologie

Din a rage + sufixul -et.

Pronunție

  • AFI: /'rə.ʤet/


Substantiv


Declinarea substantivului
răget
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răget răgete
Articulat răgetul răgetele
Genitiv-Dativ răgetului răgetelor
Vocativ răgetule răgetelor
  1. strigăt, zbieret, urlet puternic scos de unele animale; (p.ext.) strigăt, țipăt puternic al omului.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.