rățucă
română
Etimologie
Din rață + sufixul -ucă.
Pronunție
- AFI: /rə'ʦu.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rățucă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rățucă | rățuci |
| Articulat | rățuca | rățucile |
| Genitiv-Dativ | rățucii | rățucilor |
| Vocativ | rățucă | rățucilor |
- (rar) rățușcă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.