rățușcă
română
Etimologie
Din rață + sufixul -ușcă.
Pronunție
- AFI: /rə'ʦuʃ.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rățușcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rățușcă | rățuște |
| Articulat | rățușca | rățuștele |
| Genitiv-Dativ | rățuștei | rățuștelor |
| Vocativ | rățușcă | rățuștelor |
- diminutiv al lui rață; rățișoară, rățucă; pui de rață, boboc.
- joc de copii constând din aruncarea unei pietricele în apă în așa fel încât aceasta să facă mai multe sărituri la suprafața apei înainte de a se scufunda; (p.restr.) fiecare dintre aceste sărituri.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.