râuleț

română

Etimologie

Din râu + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /rɨ.uˈleʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
râuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ râuleț râulețe
Articulat râulețul râulețele
Genitiv-Dativ râulețului râulețelor
Vocativ râulețule râulețelor
  1. diminutiv al lui râu; râușor.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.