râmătură

română

Etimologie

Din a râma + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /rɨ.mə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
râmătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ râmătură râmături
Articulat râmătura râmăturile
Genitiv-Dativ râmăturii râmăturilor
Vocativ râmătură râmăturilor
  1. loc unde a râmat un porc; pământ scormonit de un porc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.