quail

Vezi și : Quail

engleză

(English)

Etimologie

Origine incertă; poate în legătură cu neerlandeza medie queilen.

Pronunție

  • AFI: /'kweɪl/


Verb


Conjugarea verbului
to quail
Infinitiv to quail
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 quails
Trecut simplu quailed
Participiu trecut quailed
Participiu prezent quailing
  1. a se ofili, a se trece
  2. (astăzi rar) a speria, a intimida
  3. (fig.) a tremura, a fi cuprins de frică, a descuraja

Sinonime

  • 1: fade, wither
  • 2: daunt, frighten
  • 3: lose heart

Etimologie

Din engleza medie quaille, quaile, care provine din anglo-normandă quaille, din neerlandeza veche *kwakila (confer limba flamandă de vest kwakkel); încrucișare între *kwak și proto-germanică *hwahtilō (confer neerlandeză dialectală wachtel, germană Wachtel).

Substantiv

quail, pl. quail sau quails

  1. (ornit.) prepeliță
  2. (ieșit din uz) prostituată, târfă

Cuvinte derivate

  • quailish

Cuvinte compuse

  • common quail

Vezi și

Etimologie

Din franceza veche coaillier (astăzi cailler) < latină coagulare. Confer și (to) coagulate.

Verb


Conjugarea verbului
to quail
Infinitiv to quail
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 quails
Trecut simplu quailed
Participiu trecut quailed
Participiu prezent quailing
  1. (despre lapte) a se închega, a se covăsi

Sinonime

  • curdle

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.