putrefacție

română

Etimologie

Din franceză putréfaction < latină putrefactio, putrefactionis.

Pronunție

  • AFI: /pu.tre'fak.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
putrefacție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ putrefacție putrefacții
Articulat putrefacția putrefacțiile
Genitiv-Dativ putrefacției putrefacțiilor
Vocativ putrefacție putrefacțiilor
  1. proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire.
  2. fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul.
  3. (fig.) descompunere, decădere morală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.