ferment

română

Etimologie

Din franceză ferment < latină fermentum.

Pronunție

  • AFI: /fer'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
ferment
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ferment fermenți
Articulat fermentul fermenții
Genitiv-Dativ fermentului fermenților
Vocativ fermentule fermenților
  1. (biol.) substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme, care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice; enzimă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.