enzimă

română

Etimologie

Din franceză enzyme.

Pronunție

  • AFI: /en'zi.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
enzimă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ enzimă enzime
Articulat enzima enzimele
Genitiv-Dativ enzimei enzimelor
Vocativ enzimă enzimelor
  1. compus organic de natură proteică, prezent în celule vii, care dirijează procesele de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, producând și păstrând energie; ferment.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.