puricariță
română
Etimologie
Din purice + sufixul -ariță.
Pronunție
- AFI: /pu.riˈka.ri.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului puricariță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | puricariță | puricarițe |
| Articulat | puricarița | puricarițele |
| Genitiv-Dativ | puricariței | puricarițelor |
| Vocativ | puricariță | puricarițelor |
- (bot.) (Pulicaria vulgaris) plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule și având miros neplăcut; puricică.
Sinonime
- (bot.) (reg.) puricică, puricioasă, rozovă, iarba-puricelui
Cuvinte apropiate
- purica
- puricare
- puricaș
- puricat
- puricărie
- puricătură
- purice
- puricească
- puricel
- purici
- puricire
- puricit
- puricos
Traduceri
plantă; floare
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.