pupitru
română
Etimologie
Din franceză pupitre.
Pronunție
- AFI: /pu'pi.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului pupitru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pupitru | pupitre |
| Articulat | pupitrul | pupitrele |
| Genitiv-Dativ | pupitrului | pupitrelor |
| Vocativ | pupitrule | pupitrelor |
- obiect de mobilă având suprafața în plan înclinat și pe care se pune (la înălțimea vederii) o carte, o partitură etc.; (în special) bancă de școală cu fața înclinată; (p.restr.) partea de deasupra a unei astfel de bănci.
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) La pupitru = la conducerea unei orchestre ca dirijor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.