puntiță

română

Etimologie

Din punte + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /pun'ti.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
puntiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ puntiță puntițe
Articulat puntița puntițele
Genitiv-Dativ puntiței puntițelor
Vocativ puntiță puntițelor
  1. puntișoară.
  2. interval aflat între găurile țevilor la o placă tubulară a unei căldări de aburi.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.