punctaj

română

Etimologie

Din punct + sufixul -aj (după franceză pointage).

Pronunție

  • AFI: /punk'taʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
punctaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ punctaj punctaje
Articulat punctajul punctajele
Genitiv-Dativ punctajului punctajelor
Vocativ punctajule punctajelor
  1. notație în puncte a rezultatelor obținute la o întrecere (sportivă etc.); totalitatea punctelor obținute de cineva într-o întrecere (sportivă).
  2. însemnare, notă care conține punctele mai importante ale unei relatări, ale unui plan de activitate etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.