notație
română
Variante
Etimologie
Din franceză notation < latină notatio, notationis.
Pronunție
- AFI: /no'ta.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului notație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | notație | notații |
| Articulat | notația | notațiile |
| Genitiv-Dativ | notației | notațiilor |
| Vocativ | notație | notațiilor |
- însemnare, consemnare; text scris care conține scurte însemnări, observații.
- reprezentare prin semne convenționale, simboluri etc.; (p.ext.) semn grafic, simbol etc. prin care se reprezintă ceva.
- (spec.) sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale și a diferitelor raporturi dintre ele.
- calificare, apreciere a cunoștințelor cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.