proroc

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) prorokŭ.

Pronunție

  • AFI: /pro'rok/


Substantiv


Declinarea substantivului
proroc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proroc proroci
Articulat prorocul prorocii
Genitiv-Dativ prorocului prorocilor
Vocativ prorocule prorocilor
  1. interpret al voinței lui Dumnezeu, capabil să prezică viitorul; (p.gener.) persoană care are previziunea evenimentelor viitoare; profet.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.