pricaz

română

Etimologie

Din slavă (veche) pricazŭ.

Pronunție

  • AFI: /pri'kaz/


Substantiv


Declinarea substantivului
pricaz
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pricaz pricazuri
Articulat pricazul pricazurile
Genitiv-Dativ pricazului pricazurilor
Vocativ pricazule pricazurilor
  1. (reg.) lucru, întâmplare care pricinuiește cuiva necaz, pagubă, nenorocire; semn rău, piază rea.
  2. (p.ext.) pagubă însemnată (în vite) suportată de cineva.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A face (cuiva sau la ceva) pricaz = a atrage (asupra cuiva sau a ceva) răul, nenorocirea


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.