prejudecată

română

Etimologie

Din pre- + judecată (după franceză préjugé).

Pronunție

  • AFI: /pre.ʒu.deˈka.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
prejudecată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prejudecată prejudecăți
Articulat prejudecata prejudecățile
Genitiv-Dativ prejudecății prejudecăților
Vocativ prejudecată prejudecăților
  1. părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor; prejudeț, prejudiciu.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.