precursoare

română

Etimologie

Din precursor.

Pronunție

  • AFI: /pre.kur'so̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
precursoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ precursoare precursoare
Articulat precursoarea precursoarele
Genitiv-Dativ precursoarei precursoarelor
Vocativ precursoareo precursoarelor
  1. persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizătoare de drumuri; înaintașă, premergătoare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.