pramatie

română

Etimologie

Din neogreacă πρα (γχ)ματια (pra (gh)matía).

Pronunție

  • AFI: /pra'ma.ti.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
pramatie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pramatie pramatii
Articulat pramatia pramatiile
Genitiv-Dativ pramatiei pramatiilor
Vocativ pramatie pramatiilor
  1. (fam.) persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.