prăbușitură

română

Etimologie

Din a (se) prăbuși + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /prə.bu.ʃi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
prăbușitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prăbușitură prăbușituri
Articulat prăbușitura prăbușiturile
Genitiv-Dativ prăbușiturii prăbușiturilor
Vocativ prăbușitură prăbușiturilor
  1. loc unde s-a prăbușit un teren, o construcție; surpătură.
  2. ceea ce s-a prăbușit; dărâmătură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.