poteră

română

Variante

Etimologie

Din bulgară потeра (potera), sârbocroată potera.

Pronunție

  • AFI: /po'te.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
poteră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poteră poteri
Articulat potera poterile
Genitiv-Dativ poterii poterilor
Vocativ poteră poterilor
  1. ceată, grup de oameni (în special arnăuți) înarmați, care aveau misiunea de a urmări și de a prinde pe răufăcători și pe haiduci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.