portulacă
| Vezi și : portulaca |
română
Variante
Etimologie
Din latină portulaca.
Pronunție
- AFI: /por.tu'la.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului portulacă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | portulacă | portulace |
| Articulat | portulaca | portulacele |
| Genitiv-Dativ | portulacei | portulacelor |
| Vocativ | portulacă, portulaco | portulacelor |
- (bot.) (Portulaca grandiflora) plantă erbacee decorativă (care crește printre pietre), având tulpina ramificată, frunze cărnoase, păroase și flori mari de diferite culori, care se desfac numai la soare; agurijoară.
- floare a acestei plante.
Sinonime
- 1: (bot.) agurijoară
- Portulaca oleracea: (bot.) (reg.) dragoste, grașiță, porcină, urechelniță, buruiană-grasă, floare-de-piatră, pita-porcului
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.