poloneză
română
Etimologie
Din franceză polonais.
Pronunție
- AFI: /poloˈnezə/
Substantiv
| Declinarea substantivului poloneză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | poloneză | poloneze |
| Articulat | poloneza | polonezele |
| Genitiv-Dativ | polonezei | polonezelor |
| Vocativ | polonezo | polonezelor |
- (defectiv de plural) limba vorbită de polonezi.
- femeie din Polonia.
- dans ceremonios (originar din Polonia), răspândit, mai ales, ca dans de societate, executat într-un tempo moderat.
- melodie după care se execută acest dans.
- compoziție instrumental-corală având la bază ritmul acestui dans.
Cuvinte derivate
Traduceri
limba polonezilor
|
|
dans național polonez în trei timpi, având un caracter marțial, sărbătoresc; melodia acestui dans
Etimologie
Derivat regresiv din polonez.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru polonez.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.