polifonie

română

Etimologie

Din franceză polyphonie.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
polifonie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polifonie polifonii
Articulat polifonia polifoniile
Genitiv-Dativ polifoniei polifoniilor
Vocativ polifonie polifoniilor
  1. artă și știință a suprapunerii coordonate a mai multor linii melodice care se află în relații armonice, fără ca în ansamblu ele să-și piardă individualitatea melodică; (p.restr.) contrapunct.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.