polară

română

Etimologie

Din polar.

Pronunție

  • AFI: /po'la.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
polară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polară polare
Articulat polara polarele
Genitiv-Dativ polarei polarelor
Vocativ polaro polarelor
  1. locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează conica dată.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.