plutică

română

Etimologie

Din plută + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /plu'ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
plutică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plutică plutici
Articulat plutica pluticile
Genitiv-Dativ pluticii pluticilor
Vocativ plutică pluticilor
  1. (bot.) (Nymphoides peltata) plantă erbacee acvatică cu rizom lung, cu flori galbene și cu frunze lucitoare care plutesc la suprafața apei.

Sinonime

  • (bot.) (reg.) plomânică, plutniță, trifoi-amar, trifoi-de-apă

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.