plusvaloare

română

Etimologie

Din plus- + valoare (după franceză plus-value).

Pronunție

  • AFI: /plus.va'lo̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
plusvaloare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plusvaloare plusvalori
Articulat plusvaloarea plusvalorile
Genitiv-Dativ plusvalorii plusvalorilor
Vocativ plusvaloare plusvalorilor
  1. valoare nou creată de către muncitorii salariați în procesul de producție peste echivalentul valorii forței lor de muncă și însușită gratuit de către patroni.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.