plic
română
Etimologie
Din neogreacă πλίκος (plíkos), din italiană plico.
Pronunție
- AFI: /plik/
Substantiv
| Declinarea substantivului plic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plic | plicuri |
| Articulat | plicul | plicurile |
| Genitiv-Dativ | plicului | plicurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- pachet de hârtie de formă, mai ales, dreptunghiulară pentru expedierea scrisorilor.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.