pleosc

română

Etimologie

Onomatopee. Confer slavă (veche) pleskŭ.

Pronunție

  • AFI: /ple̯osk/


Interjecție

  1. cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp moale (în apă) sau de lovirea unui corp (moale sau elastic) de un altul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.