plenipotențiar

română

Etimologie

Din franceză plénipotentiaire.

Pronunție

  • AFI: /ple.ni.po.ten.ʦi'ar/


Substantiv


Declinarea substantivului
plenipotențiar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plenipotențiar plenipotențiari
Articulat plenipotențiarul plenipotențiarii
Genitiv-Dativ plenipotențiarului plenipotențiarilor
Vocativ plenipotențiarule plenipotențiarilor
  1. persoană care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
plenipotențiar
Singular Plural
Masculin plenipotențiar plenipotențiari
Feminin plenipotențiară plenipotențiare
Neutru plenipotențiar plenipotențiare
  1. care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.