plaindre

franceză

(français)

Etimologie

Din latină plangere.

Pronunție

  • AFI: /plɛ̃dʁ/


Verb

  1. a compătimi, a deplânge, a se îndura

se plaindre

  1. a se plânge, a se certa

Cuvinte derivate

  • plaignant
  • plainte
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.