plăpumar

română

Etimologie

Din plapumă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /plə.pu'mar/


Substantiv


Declinarea substantivului
plăpumar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plăpumar plăpumari
Articulat plăpumarul plăpumarii
Genitiv-Dativ plăpumarului plăpumarilor
Vocativ plăpumarule plăpumarilor
  1. persoană care se ocupă cu confecționarea (și cu vânzarea) plăpumilor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.