piuit

română

Etimologie

Din a piui.

Pronunție

  • AFI: /pi.uˈit/


Substantiv


Declinarea substantivului
piuit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ piuit invariabil
Articulat piuitul invariabil
Genitiv-Dativ piuitului invariabil
Vocativ piuitule invariabil
  1. faptul de a piui.
  2. strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură.
  3. sunet subțire și ascuțit; piuitură, țiuitură.

Expresii

  • A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.)
  • A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.