pisălogeală

română

Etimologie

Din a pisălogi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /pi.sə.lo'ʤe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pisălogeală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pisălogeală pisălogeli
Articulat pisălogeala pisălogelile
Genitiv-Dativ pisălogelii pisălogelilor
Vocativ pisălogeală pisălogelilor
  1. (fam.) faptul de a pisălogi; vorbire care plictisește, sâcâială, cicăleală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.