pescuitor

română

Etimologie

Din a pescui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /pes.ku.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
pescuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pescuitor pescuitori
Articulat pescuitorul pescuitorii
Genitiv-Dativ pescuitorului pescuitorilor
Vocativ pescuitorule pescuitorilor
  1. persoană care pescuiește; (spec.) pescar.
    Pescuitor de perle.
  2. (fig.) (fam.) persoană care caută cu insistență să obțină ceva; vânător.

Expresii

  • Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.