pejmă
română
Etimologie
Din maghiară pézsma.
Pronunție
- AFI: /'peʒ.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pejmă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pejmă | pejme |
| Articulat | pejma | pejmele |
| Genitiv-Dativ | pejmei | pejmelor |
| Vocativ | pejmă | pejmelor |
- (bot.) numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate și cu frunze dințate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros plăcut de mosc (Amberboa moschata), cealaltă cu flori galbene, plăcut mirositoare (Amberboa odorata).
Sinonime
- (bot.) (reg.) bumbi (pl.), cănăfior, didinele (pl.), parfumași (pl.), pufuleți (pl.), scăișori (pl.), spoitori (pl.)
Vezi și
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.