pacefăcător
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /pa.ʧe.fə.kə'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului pacefăcător | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pacefăcător | pacefăcători |
| Articulat | pacefăcătorul | pacefăcătorii |
| Genitiv-Dativ | pacefăcătorului | pacefăcătorilor |
| Vocativ | - | - |
- (înv.) (persoană) care pacifică, care restabilește pacea, liniștea.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.