împăciuitor

română

Etimologie

Din a (se) împăciui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pə.ʧju.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
împăciuitor
Singular Plural
Masculin împăciuitor împăciuitori
Feminin împăciuitoare împăciuitoare
Neutru împăciuitor împăciuitoare
  1. care împăciuiește; conciliant.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.