împăciuitorist
română
Etimologie
Din împăciuitor + sufixul -ist.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pə.ʧju.i.to'rist/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului împăciuitorist | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | împăciuitorist | împăciuitoriști |
| Feminin | împăciuitoristă | împăciuitoriste |
| Neutru | împăciuitorist | împăciuitoriste |
- care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului împăciuitorist | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împăciuitorist | împăciuitoriști |
| Articulat | împăciuitoristul | împăciuitoriștii |
| Genitiv-Dativ | împăciuitoristului | împăciuitoriștilor |
| Vocativ | împăciuitoristule | împăciuitoriștilor |
- persoană care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.