păstorie

română

Etimologie

Din păstor + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /pəs.to'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
păstorie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păstorie invariabil
Articulat păstoria invariabil
Genitiv-Dativ păstoriei invariabil
Vocativ păstorie invariabil
  1. păstorit.
  2. (fig.) conducere, îndrumare religioasă, bisericească; funcție, demnitate de conducător bisericesc; exercitarea acestei funcții.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.