pănușer

română

Etimologie

Din pănușă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /pə.nu'ʃer/


Substantiv


Declinarea substantivului
pănușer
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pănușer pănușere
Articulat pănușerul pănușerele
Genitiv-Dativ pănușerului pănușerelor
Vocativ pănușerule pănușerelor
  1. (reg.) locul unde se păstrează, în timpul iernii, pănușile uscate.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.