păcurărit

română

Etimologie

Din a păcurări.

Pronunție

  • AFI: /pə.ku.rə'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
păcurărit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păcurărit păcurărite
Articulat păcurăritul păcurăritele
Genitiv-Dativ păcurăritului păcurăritelor
Vocativ păcurăritule păcurăritelor
  1. (reg.) faptul de a păcurări; păstorie, păstorit.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.