cârpitură

română

Etimologie

Din a cârpi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /kɨr.pi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cârpitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cârpitură cârpituri
Articulat cârpitura cârpiturile
Genitiv-Dativ cârpiturii cârpiturilor
Vocativ cârpitură cârpiturilor
  1. reparație sumară sau prost executată; (concr.) petic.
  2. (concr.) obiect de îmbrăcăminte vechi, rupt (și peticit).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.